Informare cu privire la întâlnirea premierului Ludovic Orban cu un grup de ONG-uri

4 mai 2020

Astăzi, 4 mai 2020, alături de mai multe organizații neguvernamentale, timp de o oră și jumătate, am participat la o întâlnire online cu Prim-ministrul României, domnul Ludovic Orban, Vicepremierul, doamna Raluca Turcan, Ministrul Muncii și Protecției Sociale, doamna Violeta Alexandru și Președintele Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANDPDCA), doamna Mădălina Turza. Întâlnirea a fost facilitată de Secretarul general al Guvernului, domnul ministru Antonel Tănase.

Am pornit de la ipoteza că fiecare subsector ONG ar avea nevoie de o atenție specială și întâlniri dedicate, detaliate și separate (exemplul cel mai la îndemână fiind ONG-urile din zona socio – medicală și de educație), această întâlnire având mai degrabă rolul de a deschide calea unui dialog care va continua, fără a fi doar o discuție izolată.

Am intrat în această întâlnire cu următoarele obiective:

– un mecanism de comunicare care să permită un dialog permanent și sistematic pe teme de interes, care să cuprindă instrumente de monitorizare, evaluare și reconfigurare din partea ambelor părți (societate civilă – Guvern);

– demararea unor întâlniri sectoriale cu ministere de linie/autorități publice relevante – pentru că organizațiile sunt și trebuie să fie parte a soluțiilor de rezolvare a problemelor din comunități;

– transmiterea unui mesaj de încurajare tuturor autorităților publice (centrale și locale) de a coopera în mod real cu organizațiile societății civile.

Participanți: 15 ONG-uri, active prin reacții și acțiuni publice în ultima perioadă, din majoritatea ariilor de lucru ale sectorului ONG, fiecare fiind parte din structuri formale sau informale mai ample de tipul federații, rețele sau coaliții. Lista lor se găseste la finalul acestui document.

Au fost abordate următoarele teme/aspecte[1]:

Rolul/sustinerea sectorului ONG ca partener al sectorului public si al celui de afaceri

Documentul de poziție lansat în 23 martie 2020, susținut de 580 organizații neguvernamentale;

– Nevoia de recunoaștere și implicare a sectorului ONG în decizia publică, într-o formulă care să permită o comunicare sistematică, și nu sporadică, astfel încât să existe și opinia ONG-urilor încă de la momentul conturării unei decizii publice;

– Există deja modele de interacțiune flexibile, rapide și eficiente între cetățeni – ONGuri – sector public și/sau sector de afaceri; acestea trebuie recunoscute, analizate, multiplicate și, eventual, generalizate;

– Reînființarea recentă a Serviciului de Politici de Cooperare cu Mediul Asociativ este salutară și acesta ar putea deveni, în mod mai vizibil, interlocutorul organizațiilor la nivelul guvernului, asigurând în același timp o legatură reală și la nivel orizontal cu ministerele de linie;

– Regândirea procedurilor de selecție și numire, astfel încât să asigure transparență și decizie lipsită de discreționar atunci când sunt identificați membrii structurilor de dialog cu societatea civilă: Consiliului Economic și Social și Colegiul pentru Consultarea Asociațiilor și Fundațiilor;

– Îmbunătățirea legislației cu privire la sponsorizarea organizațiilor neguvernamentale (creșterea procentului aplicat cifrei de afaceri de la 0,75% la 1% și a procentului din impozitul pe profit de la 20% la 25% pentru activități pentru susținerea sistemului medical și pentru protecția socială a copiilor și persoanelor afectate de sărăcie);

– Extinderea termenului de predare a formularelor privind redirecționarea a 3,5% din impozitul pe venit;

– Nevoia de a identifica măsuri de natură fiscală care să ajute activitatea ONG-urilor – cel mai vizibil exemplu este cel la recuperarea/scutirea de la plata TVA pentru echipamentele medicale achiziționate în această perioadă și, probabil, și după terminarea perioadei de urgență, dar în directă legatură cu criza epidemiologică generate de pandemia Covid-19;

– În general, este încurajat Guvernul să ia în considerare și ONG-urile atunci când gândește măsuri active de sprijin (fie că este vorba de măsuri fiscale, fie de orice altă natură) pentru redresarea economică și socială în perioada următoare. Există organizații care au apelat la măsura șomajului tehnic și au apreciat posibilitatea de a-și susține astfel personalul, dar există și organizații care au continuat să lucreze și au făcut eforturi deosebite pentru a putea rămâne alături de cei pe care îi deservesc.

Filantropie/Fonduri de urgență demarcate de/cu participarea activă a cetățenilor și ONG-urilor

– Fondul de Urgență demarat de Asociația pentru Relații Comunitare pentru contracararea efectelor pandemiei COVID-19;

– Funcționarea Fondului de Urgență pentru Spitale demarat de Salvați Copiii;

– Activitatea ambelor Fonduri a reliefat nevoia de coordonare când vine vorba de achiziții de echipamente medicale (s-au înregistrat dificultăți în cooperarea cu grupul guvernamental care s-a ocupat de achizițiile de echipamente în această perioadă), precum și de prezența organizațiilor relevante în grupul celor care iau decizii în perioada de criză sau ulterior, pentru pregătirea unui eventual nou val al crizei COVID-19.

Dezvoltare comunitară/asistență pentru categorii vulnerabile

– Se înregistrează o creștere a sărăciei extreme și o dificultate sporită în asigurarea nevoilor de bază, a traiului de zi cu zi al populației; este necesară colaborarea sistematică dintre ONG-uri și administrația publică pentru deservirea acestor grupuri;

– Contribuția fundațiilor comunitare la rezolvarea problemelor din perioada stării de urgență, dar și ulterior, din comunități;

– Crearea unui sistem de tichete sociale/vouchere sau de ajutor material direct cu prioritate pentru familiile în care niciunul din membri nu beneficiază de o formă constantă de venit;

– La nivel mai general, crearea unui plan de dezvoltare coerent (România solidară) – intervenție de urgență, acompaniere și intervenție dezvoltare – intervenție mixtă care să susțină cât de repede investiția în zone vulnerabile pentru a evita tensiunile sociale.

Copii și tineri/servicii de educație, asistență socială și medicală

– Solicitarea înființării unui Grup de Coordonare Strategică pentru Asigurarea Drepturilor Copilului, în coordonarea vicepremierului, astfel încât să poată combina competențele a mai multor ministere de linie relevante (Ministerul Muncii, Ministerul Fondurilor Europene, Ministerul Educației etc);

– Solicitarea unui canal de comunicare funcțional între organizațiile active în zona socială cu Ministerul Muncii și ANPDPCA, care să potențeze întâlnirile directe cu conducătorii celor două instituții;

– Priorități pentru copiii vulnerabili (din punct de vedere medical, dar și copii expuși riscului de abuz, copii din familii dezavantajate, gravidele ori mamele adolescente din zonele rurale defavorizate);

– Implicarea autorităților locale pentru asigurarea mijloacelor tehnice necesare pentru conectarea la internet (tabletă cu SIM de conectare) pentru copii; asigurarea echipamentelor IT și a accesului la internet pentru cât mai mulți copii;

– Identificarea și implementarea de soluții alternative – kit-uri educaționale – acolo unde accesul la învățarea asistată de tehnologie nu este posibilă sau nu reprezintă o soluție;

– Dezvoltarea și implementarea de soluții pentru educație timpurie și ciclul achizițiilor fundamentale (clasa pregătitoare – clasa a II-a) pentru a asigura continuitatea în învățare;

– Atât pentru zona medicală, cât și pentru zona de servicii sociale: condiții egale de tratament (finanțare și accesare a sistemelor de suport), pentru serviciile licențiate și acreditate, indiferent că operatorul este public sau privat, pentru a asigura accesul populației la servicii gratuite și necesare;

– Alocarea unor finanțări corecte de la bugetul de stat, ținând cont de costul real al serviciilor și nevoile reale ale populației;

– Evaluarea activității DGASPC-urilor și SPAS-urilor, înființarea și dezvoltarea SPAS-urilor, în special din zona rurală și creșterea numărului și intensificarea intervențiilor în teren a asistenților sociali pentru protecția tuturor categoriilor vulnerabile;

– Programe de prevenție pentru populația sănătoasă + programe de diagnostic precoce, tratament și recuperare pentru populația cu potențial de vindecare + programe de îngrijiri paliative (pentru populația cu boli progresive/incurabile sau cu speranță de viață limitată);

– Continuarea campaniilor de imunizare a copiilor pe schema de vaccinare obligatorie;

– Includerea serviciilor de paliație în categoria de urgențe acceptate pentru internare, conform Ordinului 74553/07.04.2020, plus asigurarea continuității serviciilor de paliație oferite gratuit de ONG-uri pe perioada pandemiei prin susținerea a 50% din costurile salariale, cu medicamente și de transport pacienți;

– Integrarea în sistem și a îngrijirilor la domiciliu (medicale și paliative), care în prezent sunt acordate de SRL-uri (cu profit, deci cu acces limitat pentru pacient) sau de asociații și fundații (puține la număr, în funcție de resurse sau inițiative locale). Sistemul public oferă exclusiv varianta de internare în spital, deși, cel puțin pentru bolile cronice, există modele de îngrijire la domiciliu, dar a căror multiplicare are nevoie de o abordare publică diferită de cea din prezent.

Democrație, bună guvernare, transparență

– Este rezonabil să aștepți, ca într-o asemenea perioadă de criză, să existe limitări ale drepturilor individuale. Totuși, deciziile care duc la aceste limitări trebuie fundamentate, explicate și comunicate, astfel încât să existe sentimentul justei măsuri (un exemplu pentru o situație neclară este decizia statului român de a suspenda aplicabilitatea Convenției Europene a Drepturilor Omului, pentru care nu a existat nicio explicatie oficială, iar informația a fost inițial comunicată de către presa străină);

– Există mai multe situații de alertă cu privire la limitarea accesului la informații de interes public, libertății de exprimare (amenzi date pentru comentarii pe rețele de socializare), excese/abuzuri ale poliției, neglijarea unor categorii vulnerabile, abandonarea uneori nejustificată a regulilor privind transparența și consultarea părților interesate (semnalate și pe www.stareademocratiei.ro);

– Cu precădere la nivel local, există comportamente de descurajare a celor care au rol de avertizori de integritate, mai ales în zona medicală sau de ordine publică, însoțite de reducerea accesului presei la informații de interes public;

– A fost menționată recomandarea de a integra specialiști în drepturile omului în structurile care iau decizii în această perioada de limitare a drepturilor individuale, și sporire a prerogativelor unor instituții publice din zona de ordine publică;

– Alegeri libere și corecte în condiții de siguranță: nevoia unui cadru de dialog structurat, eventual mediat de Președinte, care să ajute la depășirea conflictului dintre Parlament și Guvern ajuns la Curtea Constituțională; pe lângă propunerile Guvernului cu privire la numărul de semnături și garanțiile bancare care sunt benefice, există și alte propuneri concrete, dezvoltate de un grup de lucru al societății civile și mediului academic: mai multe zile de vot, reorganizarea secțiilor de vot, vot anticipat;

– Transparența deciziilor de urgență este până la un punct justificată tocmai de caracterul lor urgent, dar se observă o tendință a autorităților publice, centrale și locale, de a evita procedurile firești de transparență decizională și pentru alte acte normative, ce nu se circumscriu stării de urgență. Criza epidemică va avea, cel mai probabil, o durată mai lungă, iar așteptarea legitimă este să găsim, împreună, soluții pentru transparență care pot implica, de exemplu, și folosirea noilor tehnologii. Guvernul însuși poate constitui un exemplu pentru celelalte autorități publice, iar Planul Național de Acțiune OGP 2020-2022 care trebuie adoptat în iunie 2020 poate să dea prioritate acestei dimensiuni;

– Supraveghere și date personale: există o anumită îngrijorarea cu privire la opacitatea demersului care se referă la elaborarea unui program, de către STS, de supraveghere a cetățenilor, pornit de la contextul COVID-19. Este obligatoriu ca transparența procesului să fie crescută, inclusiv prin convocarea unui comitet de supraveghere a demersului, care să includă reprezentanți ai societății civile și ai mediului academic, și care să cântărească avantajele practice imediate, problemele de natură etică, și riscurile pe termen lung;

– Publicitatea media netransparentă nu este cea mai potrivită formă de susținere a presei, existând temeri serioase că va crește cenzura jurnaliștilor și se vor evita subiecte sensibile cum ar fi monitorizarea achizițiilor publice;

– Este necesară clarificarea rapidă a felului în care se iau deciziile cu privire la cum se califică și care este măsura justă a sancțiunii pentru fakenews (de exemplu după încetarea stării de urgență, utilizată ca temei pentru aplicarea măsurii, ce se va întâmpla cu sancțiunile de suspendare a activității unor site-uri?).

Acces la justiție a grupurilor vulnerabile

– Accesul la justiție trebuie analizat atât în timpul stârii de urgență, cât și după încetarea ei, ținând cont ca grupurile vulnerabile sunt cele mai puțin capabile să își exercite drepturile: în acest sens sunt necesare corectarea situațiilor/comportamentelor repetitive restrictive de drepturi la nivelul administrației, înainte de a fi necesară intervenția instanței de judecată, precum și încurajare a asistenței probono și asigurarea asistenței juridice și în procesele civile și de contencios administrativ, nu doar în penal, pentru aceste categorii vulnerabile ale populației;

– Este recomandată monitorizarea sancțiunilor aplicate în perioada stării de urgență (limite de discreție, nevoia de rezonabilitate), în privința achizițiilor publice (în general, nu numai cu privire la sectorul de echipamente medicale). Monitorizarea este importantă în principal pentru identificarea acelor zone în care se pot aduce îmbunătățiri, care sunt utile pentru asigurarea unei predictibilități atât de necesare pentru profesioniștii din această zonă și fără a ne limita doar la dimensiunea sancționatorie.

Protecția mediului

– Criza din sănătate vine pe fundalul crizei climatice și va fi urmată de o criză economică. Repornirea economiei trebuie să asigure bazele pentru o economie verde centrată pe binele și bunurile comune (sistemul de sănătate, învățământul și cercetarea, mediul);

– Tranziția energetică justă: renunțarea treptată la combustibilii fosili (la cărbune până cel tarziu în 2030) și înlocuirea acestora cu energie curată, astfel încât pănă în 2040 să fie atinsă neutralitatea. Asta înseamnă fonduri și strategii de dezvoltare pentru comunitățile miniere, investiții în regenerabile, în special în dezvoltarea independenței energetice (adică prosumatori) și interconectare;

– Protejarea funcționalității ecosistemelor pentru asigurarea continuității serviciilor ecosistemice: crearea unei rețele interconectate de arii protejate, astfel încât să ajungem la protecția a 30% dintre ecosisteme până în 2030 și 50% până în 2050, așa cum cere și Organizația Națiunilor Unite;

– Adaptarea orașelor la provocările actuale și viitoare prin transformarea lor în spații incluzive pentru oameni și prietenoase cu natura: infrastructura extinsă de transport public în comun verde, mobilitate alternativă, interconectări, desemnarea de noi arii naturale protejate urbane;

– Încurajarea și susținerea producției agro-ecologice de hrană la scară mică și locală și a întregului său lanț – de la activitatea de producție de către micii producători, la distribuția și desfacerea produselor.

Mai jos, lista organizatiilor participante, în ordinea în care au intervenit în discuție:

1. Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC)

2. Asociația pentru Relații Comunitare (ARC)

3. Salvați Copiii România

4. CeRe – Centrul de Resurse pentru Participare Publică/Grupul ONG-urilor pentru Democrație

5. Centrul pentru Inovare Publică/Grupul ONG-urilor pentru Democrație

6. Expert Forum (EFOR)

7. Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)

8. Greenpeace România

9. Centrul Step by Step

10. Hospice Casa Speranței/Asociația Națională de Îngrijiri Paliative

11. Agenția Împreună/Platforma Aresel

12. FONSS – Federația Organizațiilor neguvernamentale pentru Servicii Sociale

13. FONPC – Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil

14. Federația Dizabnet

15. Confederația Caritas România


[1] Aceasta nu este o minuta a intalnirii, ci o trecere in revista a principalelor aspect ridicate de catre vorbitori in interventiilor lor, asa cum au fost consemnate de catre FDSC.