#Jurnal din redacție 20

Octav Ganea, Fotojurnalist, Inquam Photo Agency


“(…) un punctișor pă harta Chinei (…)”, așa prezenta în 27 ianuarie focarul de coronavirus doctorul Streinu Cercel, la nici 2 metri de mine, într-o conferință organizată la sediul Ministerului Sănătății, și nota faptul că riscul ca un asemenea virus să ajungă pe teritoriul României este substanțial redus. Lăsând la o parte veștile liniștitoare date “dă” autoritățile noastre într-o sală în care spațiul privat devine un lux imposibil, iar orice strănut putea infecta 40 de oameni deodată, pentru mine acela a fost semnalul că vom bâjbâi din nou după soluții ca țară și la fel de important, după informații, ca reprezentanți ai presei.

Am amânat evenimentul pentru care ne pregăteam de câteva luni, prin care urma să atragem atenția asupra nerespectării dreptului de autor și, după ce m-am sfătuit cu Ovidiu Micsik, am adaptat măștile de protest la nevoia actuală, cumpărând filtre FFP3/N100 pentru angajații ce urmau să rămână pe teren, apoi ne-am rugat colaboratorii din București și din țară să limiteze expunerea pe cât de mult pot. Și am început să caut, să sun, să întreb și să încerc să ghicesc cine, cum, de ce și unde urmează să întreprindă următoarea acțiune legată de unicul subiect de pe burtiere și din deschiderile de site, COVID-19.

Am fost șocat de șefii de televiziuni, care îmi spuneau că ei nu pot controla faptul că ai lor subalterni fură munca fotojurnaliştilor Inquam care se expuneau pe teren virusului, dar am ales să ajutăm, acolo unde am putut, redacții și comunicatori oficiali, cu pachete de imagini care să permită ilustrarea știrilor despre covid, cu altceva decât monștri cu țepi generați 3D și fotografii din China. Am formulat de multe cereri absurde pentru reprezentanții statului, astfel încât, în buna tradiție a negocierii, să putem asigura măcar minimul de acces. Am devansat lansarea pachetelor video către redacții, pe care o intenționam în toamnă, pentru a pune la dispoziția publisherilor material nou, acum când publicul avea nevoie de el.

Le-am mulțumit constant colaboratorilor din țară pentru inițiativă și eficiență, am căutat subiecte relevante pentru partenerii de la Reuters, am bătut străzile în căutare de echipaje care iroseau soluții de dezinfectare, când puteau să folosească mai abitir apa și săpunul, am ilustrat pure acțiuni de PR ale primăriilor unde cuvântul de ordine a fost “risipă”, iar calitatea documentară a imaginilor are toate șansele să fie înlocuită de cea de probă la dosar. Am fost martorii unei perioade care va schimba stilul de viață al întregii lumi şi am luat notițe, pentru a pregăti agenția noastră cu protocoale și măsuri gata de aplicat pe viitor în situații similare, sperând că nu vom fi singurii care învață ceva din cele întâmplate.

Iar în restul timpului, căci a mai rămas timp după toate astea, am recuperat cu toții cât de mult am putut din zilele și lunile petrecute departe de casă în ultimii ani, alături de cei/cele care ne suportau lângă ei/ele, și atunci când ne întorceam mirosind a gaze lacrimogene, și acum când mirosim a dezinfectanți și cloramină.