#Jurnal din redacție 27

“Sacoșa lui Pandele” în vremea pandemiei și lipsa de imunitate a cetățenilor la pomenile electorale

Cătălin Doscaș, Jurnalist, Buletin de București

De regulă, un subiect de presă este perisabil. Când sunt epuizate toate unghiurile de abordare, el mai trăiește prin follow-up-ul reporterului care l-a mirosit de la bun început și l-a întors pe toate fețele. Dacă nu, moare la fel de fulminant cum a apărut.

Aici intră și categoria subiectelor de presă care au făcut carieră în ultimii 30 de ani și care nu au fost descoperite sau servite, ci pur și simplu au apărut: de la afacerile Țigareta, la arestarea fratelui unui președinte în funcție, prăbușirea unei aeronave, proteste antiguvernamentale, ori tentativa de suicid a unui fost premier condamnat pentru corupție.

Acum, pandemia de COVID-19, care nu a apărut însă la fel de fulminant, a transformat în subiect de interes public și lucruri care în trecut ar fi fost încadrate la diverse.

Spre exemplu, tradiționala “Sacoșă a lui Pandele” distribuită voluntărenilor cu ocazia Sărbătorilor Pascale și care altfel ar fi generat, în prag de alegeri locale, doar o problemă de ordin moral.

Poliția pandelemică

În luna aprilie, în contextul stării de urgență, am luat urma acestui subiect prin deja celebra urbe simbiotică a Bucureștiului.

După o serie de calcule de ordin etic cu privire la responsabilitatea de care ar trebui să dea dovadă un reporter de teren în vreme de pandemie, m-am hotărât să caut echipa de angajați ai Primăriei din Voluntari care distribuia sacoșe cu ajutoare alimentare, în plină perioadă de restricții sanitare.

Intuiția ori tiparul românesc „lasă, mă, că merge și-așa”, mi-au confirmat bănuielile.

Nici urmă de reguli aplicate în totalitate, ci doar figurație, la față. Totul până la apariția camerei de luat vederi.

Până atunci, oamenii din loganul albastru al primăriei, burdușit cu pachete și care se lăsa așteptat cu orele în anumite cartiere ale Voluntariului, claxonau, verificau buletine, predau, notau și cereau semnături de la cetățeni care nu aveau nicio formă de protecție.

Singurii protejați, cu combinezoane, măști și mănuși, erau doar ei: angajații primăriei.

Probabil că acesta a fost motivul pentru care au refuzat orice dialog legat de conținutul sacoșei și au invocat faptul că mai întâi de a fi reporter, trebuie să fii cetățean al orașului ca să beneficiezi de această informație și au chemat și poliția locală în cele din urmă să mă legitimeze.

În tot acest timp, nimeni, dar absolut nimeni, nu a pus vreo întrebare despre pachet sau a făcut vreo obiecție cu privire la predarea buletinelor în mâinile angajatilor care, până la ora respectivă, împărțiseră zeci sau poate chiar sute de sacoșe.

De ce să merite oare riscul unei posibile infectări cu COVID-19 pentru o sacoșă care însumează produse alimentare de câteva zeci de lei?

Răspunsul la aceasta dilemă mi-a fost servit de către doamna Rodica, care locuiește lângă pădurea Andronache, încă de dimineață, când am început căutările prin Voluntari:

“Păi dacă-l dă, de ce să-l lași? Să-l ia ei înapoi?”