#Jurnal din redacție 22

Freelancing în pandemie

Andreea Ofițeru, Jurnalist, StiriEdu

Nu m-am gândit niciodată cum e să fii freelancer într-o perioadă de criză. Însă, pandemia de coronavirus mi-a adus această  experiență neașteptată. M-am trezit într-o altă postură, închisă în casă și plină de angoase. Mă gândeam că toți anii mei de jurnalism nu mai contează, îmi puneam la îndoială alegerea și încăpățânarea  de a face presă când toți ceilalți fugeau din  presă. Cu alte cuvinte, viitorul nu suna bine.

Într-o zi mi-am adus aminte că tot într-o perioadă de criză m-am apucat să fac un site, specializat pe educație, pe care l-am abandonat repede, dar îl puneam în fiecare an la rezoluțiile de Anul Nou – să-l fac cândva, la o dată incertă. Acum l-am văzut ca pe o oportunitate sau ca pe o scăpare din starea plină de incertitudini. Și am început să scriu, la fel cum scriam  în mod normal într-o redacție. Numai că de data asta redacția era canapeaua din sufragerie.

Dis de dimineață mă prezentam la redacție fără un plan clar în cap. Doar scriam. La început nu-mi plăcea deloc că site-ul arăta practic ca un blog. Apoi mi-am adus aminte că în urmă cu cinci ani, atunci când mi-am cumpărat domeniul, hostingul și tema site-ului, mă ajutase un coleg din presă care făcea și site-uri. Așa că de atunci George n-a mai scăpat de mine. El a repus layout-ul, a arangajat paginile, totul de la distanță ( mulțumesc, George ?). De când a început să arate cât de cât ca un site, știriedu.ro a devenit preocuparea mea de zi cu zi. Transferasem  conștiinciozitatea pentru un loc de muncă către el.

Ziua de muncă începea de obicei pe la 8, cu mici pauze de masă. Prima problemă au fost pozele. De unde atâtea poze?  Așa că pe lângă site-urile cu fotografii gratuite m-am dus să fac eu unele, ca să am arhivă.  

Surpriza a fost când am văzut că în primele zile de muncă site-ul avea cititori. Asta mi-a dat încredere. Și dependență. Cu cât ai mai mulți cititori cu atât vrei mai mulți. Mă prindea și miezul nopții scriind știri.  La un moment dat l-am întrebat pe George dacă nu există vreo eroare în Analytics care să dea niște cifre mult prea mari pentru un site neoptimizat și cu un singur om. Le trimiteam prietenilor printscreenuri  cu graficele de trafic, poate mai mult ca să îmi confirm că fac treabă bună. Am fost bucuroasă când am făcut prima dată 50.000 de unici pe zi. Țin minte că o prietenă mi-a zis că o să tot bat recordul propriu, când i-am trimis cifrele.

Sunt zile în care îmi iau pauză și nu scriu nimic. La început de iunie cred că n-am scris vreo două zile, pentru că mă durea spatele de la atâta stat nemișcată, și cineva m-a întrebat dacă m-am lăsat de site. Asta a fost semnalul că un site înseamnă muncă non-stop și că trebuie să găsesc o soluție dacă vreau să existe pe termen lung. Prinzi drag de ceva pe care îl vezi crescând și e greu să-l abandonezi.

Cu ce rămân? Cu certitudinea că îmi place jurnalismul, chiar și în regim de freelancing. Important e să nu-ți pierzi încrederea și să ai prieteni buni.