Ghid: Dreptul la informațiile de interes public vs dreptul la protecția datelor personale

Diana Olivia Hatneanu a redactat un scurt ghid orientativ care să îi ajute pe jurnaliști atunci când cer informații de interes public de la anumite instituții ale statului, iar acestea invocă dreptul la protecția datelor personale.

Diana Olivia Hatneanu este avocat specializat în drepturile omului, libertatea de exprimare și accesul la informațiile de interes public, libertatea de asociere și cea de întrunire. Are experiență în fața Curții Europene a Drepturilor Omului și este membru al Grupului de experți al Comisiei Europene împotriva SLAPP (strategic lawsuits against public participation, litigii strategice împotriva mobilizării publice). 


Deși dreptul la informație este reglementat în România din 1991, accesul la informațiile de interes public a devenit posibil ca instrument pentru jurnaliști abia după adoptarea legii nr.544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Aceeași lege reprezintă și primul cadru normativ pentru protecția datelor cu caracter personal la nivel național. 

Regimul protecției datelor personale nu este diferit înainte și după intrarea în vigoare a legii GDPR (RGPD – Regulament General de Protecția Datelor) la 25 mai 2018, care a devenit legea la care face acum trimitere parte din Legea nr.544/2001. Prin urmare nici potențialul conflict dintre acest drept și dreptul la informații de interes public nu se modifică după anul 2018. 

Dacă la începutul anilor 2000 refuzul autorităților și instituțiilor publice de a comunica informații invocând ca pretext legea protecției datelor personale era rar întâlnit, după 25 mai 2018 o mare parte a cererilor adresate de jurnaliști sunt refuzate prin invocarea acestei excepții, ca și cum RGPD ar institui o interdicție cu privire la prelucrarea acestor date personale. Acest aspect nu are temei legal deoarece nici directiva din 1991, nici RGPD nu interzic prelucrarea de date personale, cu atât mai puțin comunicarea de informații de interes public.

Atunci când datele cu caracter personal solicitate nu au fost făcute publice în mod manifest de persoana vizată, nu sunt strâns legate de calitatea de persoană publică a persoanei vizate sau de caracterul public al faptelor în care este implicată, nu înseamnă că jurnalistul nu poate prelucra date cu caracter personal. O poate face, dar cu respectarea prevederilor RGPD. Același lucru este valabil și pentru autoritățile și instituțiile publice care primesc cereri de acces la informații de interes public și prelucrează date personale pentru a da curs acestora.

Temeiul legal al prelucrării datelor cu caracter personal implică punerea în balanță a drepturilor persoanei vizate cu cel al dreptului la liberă exprimare, al presei de a comunica informații, dar și al publicului de a afla aceste informații. Prelucrarea este posibilă în cazul în care este făcută având ca scop dreptul la liberă exprimare.


Realizarea raportului „Dreptul la informațiile de interes public vs dreptul la protecția datelor personale. Scurt ghid orientativ în activitatea jurnalistică” a fost coordonată de către Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI). Lucrarea a fost publicată cu sprijinul financiar al Fundației Friedrich Naumann pentru Libertate România. 

Ghid: Dreptul la informațiile de interes public vs dreptul la protecția datelor personale