#Jurnal din Redacție 3

Mădălina Olariu-Hopulete, Reporter sănătate, Ziarul de Iași

Dacă m-ar fi întrebat cineva în urmă cu mai mulți ani ce înseamnă să fii jurnalist, i-aș fi spus pe loc că jurnalistul este cel care stă mai mult pe teren decât în redacție și mai mult în redacție decât acasă. Și că de fapt, așa este și normal, jurnalismul nu se face din birou, informațiile obținute pe teren sunt cele mai prețioase, legăturile pe care ți le faci cu oamenii sunt cele care contează. Acum, îmi este rușine să îi explic cuiva cum se desfășoară munca mea în fiecare zi, îmi vine greu să răspund cuiva că nu am detaliile pe care altădată le-aș fi obținut mai repede și mai ușor. Informațiile filtrate, date de autorități în situații de criză, reprezintă cea mai mare teamă a mea ca jurnalist.

Însă acum, exact cu asta ne confruntăm – accesul către pacienți este în mod evident limitat, mersul efectiv pe teren este cu mult restrâns, discuțiile pentru obținerea informațiilor sunt mai mult cele prin telefon. Săptămâna trecută, medicilor din spitale le-a fost interzis să mai scape orice informație despre starea pacienților către jurnaliști, fiind amenințați că se vor alege cu dosar penal dacă în presă vor mai apărea informații. De atunci, știm doar ce vrea Direcția de Sănătate Publică să aflăm și ceea ce ne spun medicii cu care avem o relație formată de mai mult timp, însă fără să fie oficial.

Din discuțiile purtate cu marea majoritate a personalului medical din Iași reiese că cea mai mare teamă a lor este că se vor situa în continuarea situației de la Suceava, că sunt descoperiți în fața unui eventual caz de coronavirus, că echipamentele de protecție pe care le au sunt numărate și uneori chiar lipsesc. Femeile din Suceava care urmează să nască sună la maternitățile din Iași dorind să își asigure un loc, medicii nu le pot promite decât că tot ce va fi urgență va fi acceptat, însă se așteaptă la o „avalanșă de cazuri” care va fi greu de gestionat.

Medicii ne spun cel mai des că sistemul medical are probleme grave care abia acum ies la iveală și că, acum este momentul în care trebuie să avem grijă de noi, de părinții noștri. Spun că le este frică, așa cum ne este tuturor, doar că ei sunt expuși zi de zi, în timp ce noi încă ne mai putem feri.