Protecția surselor jurnaliștilor în România este în pericol
Sentința pronunțată de Judecătoria Iași, prin care se solicită ziaristului Gabriel Gachi și publicației Reporter de Iași să își dezvăluie sursele informațiilor utilizate într-un material editorial, constituie un grav semnal de alarmă. Sentința ignoră deciziile CEDO care afirmă că protecția surselor „este una dintre condițiile de bază pentru libertatea presei”.
De o protecție similară ar trebui să se bucure și sursa jurnaliștilor, care a acționat ca un avertizor de integritate publică, fiind protejată de legislația românească actuală și europeană în domeniu. Situația este cu atât mai alarmantă, cu cât Parlamentul a decis, pe 28 iunie, modificarea legii românești în sensul restrângerii protecției avertizorilor, în ciuda reglementărilor europene.
Centrul pentru Jurnalism Independent, ActiveWatch și Funky Citizens își exprimă profunda îngrijorare față de erodarea gravă a libertății de informare.
Potrivit publicației G4Media, jurnalistul Gabriel Gachi a fost dat în judecată de directorul Spitalului de Neurochirurgie Iași, Lucian Eva, după o serie de dezvăluiri despre modul în care europarlamentarul Tudor Ciuhodaru pontează prezența în gărzi, ca medic. Judecătorul a solicitat jurnalistului și publicației sale „să facă precizări despre sursa informațiilor obţinute pentru editarea articolelor”.
În acest caz, jurnalistul și-a făcut datoria semnalând o posibilă încălcare a legii, acționând astfel în interes public. Tot astfel a acționat și sursa din interiorul spitalului, care, în calitate de avertizor de integritate (whistleblower), a facilitat jurnaliștilor accesul la documentele cu care își puteau proba suspiciunile. Considerăm că judecătorul care a pronunțat sentința nu a luat în considerare interesul public și nevoia de a păstra protecția surselor, așa cum este prevăzut de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO). De asemenea, este neglijată protecția avertizorilor de interes public, prevăzută de legea românească.
Protecția surselor jurnaliștilor nu este doar răspunderea jurnaliștilor, ci și a autorităților, pentru că încălcarea protecției surselor afectează dreptul fiecărui cetățean de a fi informat. Ea poate duce atât la intimidarea jurnaliștilor, cât și la refuzul cetățenilor de a vorbi cu jurnaliștii. Protecția surselor este una dintre garanțiile fundamentale pe care fiecare dintre noi le are atunci când decide să discute cu un jurnalist.
CEDO a subliniat în mod repetat că Articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului protejează și sursele jurnaliștilor:
Protecția surselor jurnalistice este una dintre condițiile de bază pentru libertatea presei. Fără o asemenea protecție, sursele pot fi împiedicate să sprijine jurnaliștii în informarea publicului despre chestiuni de interes public. Și astfel, rolul de câine de pază al presei poate fi subminat, iar abilitatea presei de a oferi informații corecte și de încredere să fie grav afectată. Solicitarea de a dezvălui o sursă nu este compatibilă cu Articolul 10, decât dacă este justificată de o cerință imperativă care să protejeze interesul public.
(Goodwin v. the United Kingdom, judgment of 27 March 1996, § 39).
România a fost printre primele țări europene care au adoptat o lege specială pentru protejarea personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din alte unități care semnalează încălcări ale legii (legea 571/2004). Rolul lor este recunoscut și de Directiva (UE) 2019/1937, care arată că „prin raportarea încălcărilor dreptului Uniunii care aduc atingere interesului public, astfel de persoane acționează ca avertizori și joacă prin urmare un rol esențial în demascarea și prevenirea unor astfel de încălcări și în garantarea bunăstării societății”.
