Avertizarea de integritate, instrument împotriva abuzului și politizării instituțiilor publice

Mihaela Pop, Manager de Proiect

Instituțiile publice și companiile private cu peste 50 de angajați vor avea obligația, din decembrie 2021 și respectiv decembrie 2023, să instituie mecanisme dedicate avertizării de integritate și proceduri care să garanteze, printre altele, standarde ridicate de siguranță, proceduri de anonimizare a datelor avertizorilor sau gestionarea corespunzătoare a sesizărilor înregistrate. Obligația este parte a Directivei europene nr. 1937/2019 privind protecția avertizorilor de integritate, ce trebuie transpusă în această perioadă în legislația românească.

Vom publica în următoarea perioadă o serie de interviuri despre situația avertizării de integritate din România. Continuăm seria cu Radu Nicolae, președintele Centrului Syene pentru Educație și coordonator regional pentru Europa de Est a rețelei corespondenților locali de cercetare privind corupția dezvoltată de Comisia Europeană. Radu este doctor în Științe Politice, auditor principal certificat pentru standardul ISO37001 sisteme de management anti-mită și realizează de peste 17 ani proiecte în domeniul prevenirii/combaterii corupției și cercetării crimei organizate (trafic de ființe umane, cybercrime, contrabandă). În 2010, editura Polirom i-a publicat volumul “Corupția și politicile anticorupție”. Între 2003 și 2017 a coordonat programul de integritate publică al Centrului de Resurse Juridice și a fost cadru didactic asociat la Facultatea de Științe Politice din cadrul SNSPA, unde a predat cursul „Corupţie şi politici publice anticorupţie”. A fost promotorul reutilizării sociale a bunurilor confiscate din infracțiuni în România. A colaborat în calitate de consultant sau expert cu Ministerul Afacerilor Interne, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Publică anual articole în volume ştiinţifice din ţară şi străinătate.


Care au fost efectele pe care le-a avut pandemia asupra avertizorilor de integritate?

Pandemia a venit într-un moment de schimbare politică în România. Guvernul Orban abia fusese numit în noiembrie 2019, iar în martie 2020 aveam deja stare de urgență. Așadar, frica de necunoscut, de îmbolnăvire, frica față de locul de muncă și față de viitor, generată de COVID-19 s-a combinat în mod nefericit cu o agendă politică evidentă de subordonare și control a numirilor în funcțiile de conducere de la nivel local și central. Toate partidele au avut de-a lungul timpului o agendă de politizare a instituțiilor publice, mai mult sau mai puțin agresivă. Împreună cu această politizare evidentă și excesivă, fără nici o legătură cu criterii de competență, a venit și o agendă difuză de reformă, de sorginte neoliberală: privatizare, dereglementare, reducerea beneficiilor sociale, disponibilizarea angajaților din sectorul public (este ilustrativ experimentul eșuat de reorganizare de la Ministerul Lucrărilor Publice și Dezvoltării Regionale sau Autoritatea pentru Digitalizarea României). În acest context, în sectorul public am simțit o creștere a gradului de nemulțumire și căutarea unor soluții de a face față abuzurilor, avertizarea în interes public fiind instrumentul la care mulți funcționari sau angajați au apelat. Sunt relevante aici cazurile documentate de Recorder (Singur împotriva partidului, Noi dezvăluiri despre politizarea Apelor Române: un „animal politic” și o chelneriță pe post de inginer), de Libertatea (Scandal de hărțuire în Guvernul României! O angajată SGG îl acuză pe unul dintre șefii actuali, sponsor al PNL, că o terorizează), de Newsweek România, dar și cazurile personalului medical, care sub protecția anonimatului sau prin asumarea identității, au dezvăluit abuzurile, corupția și ineficiența în gestionarea pandemiei. Putem spune că pandemia a potențat avertizarea de integritate în sectorul public și a arătat cât de util este instrumentul pentru interesul public. Din păcate, avertizorii din sectorul public suferă în continuare sancțiuni drastice pentru actul de avertizare, sunt concediați abuziv, iar măsurile legale de protecție sunt ignorate de cei care trebuie să le aplice. În sectorul privat, criza șomajului tehnic generată de pandemie nu a încurajat avertizarea în interes public, mai ales că angajații din sectorul privat nici nu beneficiază de protecție legală, spre deosebire de angajații din sectorul public. 


Care este principalul lucru bun/ aspect pozitiv pe care crezi că îl aduce Directiva 1937/2019 pentru protecția avertizorilor de integritate?

Cred că principalul efect pozitiv al Directivei va fi instituirea unor măsuri similare de protecție pentru avertizorii din sectorul public și privat. Directiva aduce multe elemente noi și necesare, cum ar fi organizarea unei autorități independente care să sprijine avertizorii sau obligativitatea instituirii unor canale separate de raportare în cadrul entităților publice și private. Sper ca prin noua legislație, instituția avertizorului în interes public să fie mai bine înțeleasă în mediul organizațional.


Ce autorități publice ar fi competente și ce crezi că ar trebui să facă ele pentru a se asigura că avertizarea de integritate nu rămâne doar un concept reglementat printr-o legislație nefuncțională?

Este foarte important care va fi instituția publică din România care va avea competența de a acorda sprijin avertizorilor și de a certifica faptul că aceste persoane beneficiază de protecție. Respectiva instituție trebuie să se bucure de o independență efectivă, de personal competent și de respect pentru a putea impune un ton în societate. Apoi, este foarte important cum vor respecta drepturile avertizorilor toate celelalte instituții sau autorități cu atribuții de control/urmărire penală. Nu în ultimul rând, modul în care fiecare entitate va înțelege să își dezvolte canalele interne de raportare pentru avertizori este crucial. Avertizorii raportează celor în care au încredere. Dacă entitatea folosește canalul intern de raportare pentru a se răzbuna pe avertizori, așa cum se întâmplă în acest moment în instituțiile publice din România, este clar că nici un avertizor nu va raporta acolo. Canalele interne de raportare trebuie gestionate de către personal competent și independent, cu asigurarea celor mai înalte standarde de confidențialitate, sub imperiul unor sancțiuni disuasive în caz de expunere a avertizorului sau de răzbunare împotriva avertizorului.


Cum crezi că s-ar putea schimba percepția generală asupra avertizării în interes public – asimilată adesea cu turnătorismul ori delaționismul?

Percepția generală se schimbă greu. În primul rând, trebuie investit mult în training-ul angajaților și conducerii din entitățile vizate de Directivă despre ce este și ce nu este o avertizare în interes public, cu dezbatere de spețe și explicarea mecanismelor interne disponibile și a garanțiilor asociate. Apoi, trebuie investit în dezvoltarea și îmbunătățirea continuă a canalelor interne de raportare. O persoană desemnată și un e-mail nu reprezintă un canal intern de raportare. Este nevoie de dezvoltarea unor proceduri interne, structuri interne și modalități de răspuns care să pună în centrul preocupărilor problema sesizată de avertizor, nu persoana avertizorului. Prin avertizare sunt raportate abateri care altfel se acumulează în timp și pot destabiliza o organizație. Tăcerea nu face decât să acopere abuzurile și să perpetueze un mod nociv de lucru, să descurajeze performanța. Să ne gândim doar la avertizările recente privind politizarea instituțiilor publice sau corupția din sistemul de sănătate. Dacă aceste probleme nu sunt cunoscute sau adresate la timp, pot conduce la tragedii. Dacă consolidăm o practică a avertizărilor care au impact și rezolvă probleme, nu a avertizorilor care sunt hărțuiți de șefii lor, cred că se va schimba în timp și percepția generală.


Cum ajută tehnologia avertizarea de integritate?

Tehnologia și utilizarea de aplicații ajută foarte mult în procesul de asigurarea a confidențialității avertizorului, cel puțin în fazele preliminare ale investigațiilor interne. Nu e comod pentru nimeni să sesizeze abateri în organizația în care lucrează și a doua zi să devină paria în ochii colegilor și obiect al hărțuirii șefilor. Asemenea aplicații au un regim mai strict de acces și permit circulația informațiilor în regim securizat. Dialogul cu avertizorul se realizează la început doar prin intermediul aplicației pentru a se putea evalua în mod obiectiv meritele cazului sesizat. Nu în ultimul rând, utilizarea unor asemnea aplicații oferă o bună pistă de audit în cazul în care drepturile avertizorilor au fost nesocotite. Aplicația arată cine, când și cum a folosit informațiile care a avut accces.


Din aceeași serie: