De ce ne interesează când un tată își bate copilul?
Ioana Avădani, Președinte CJI
Canalele de media din România au fost împânzite, săptămâna trecută, de imagini cu primarul din Sângeorz “disciplinându-și” copila cu mijloace violente. Opiniile – că argumente nu am putea să le zicem – pro și contra nu au întârziat să se întretaie, la rândul lor, axate în principal pe miezul problemei: cine îi poate impune unui părinte mijloacele cu care să își educe copilul?
Noi vă propunem câteva argumente legate de tratarea editorială a subiectului.
Este justificată publicarea primului video? Nu se încalcă viața privată a primarului? Răspunsul este “Da” la ambele întrebări. Da, se încalcă viața privată și de familie a primarului. Dar da, este justificată publicarea, atât timp cât ea dezvăluie un subiect de interes legitim sau o violare a legii. Limitele protecției oferite vieții private sunt oferite de Codul Civil la art.75. și de Codul Penal, în art. 226. Maltratarea unui copil este un interes legitim și o încălcare a legii. Marea artă – și de aceea ar fi nevoie de jurnaliști profesioniști – constă în a face imaginile grăitoare și cu sens pentru privitor, fără a expune victima. Dacă se cere protejată viața privată a cuiva, aceasta este cea a fetei, nu a primarului. Copila abuzată nu trebuie să devină ȘI o victimă a presei, după ce este victima violenței domestice.
De ce tocmai în campania electorală? Și de ce nu, mă rog? Într-o societate cu o toleranță mai scăzută la violența domestică, o astfel de înregistrare ar fi afectat serios șansele de câștig electoral ale tatălui disciplinator. Tocmai acesta ar fi rostul publicării unui astfel de film, “interesul public” pe care îl servește: de a împiedica o persoană violentă și care ignoră legea să (re)acceadă la funcții publice. Astfel de comportamente trebuie să primească un blam din partea societății – iar cel electoral este un blam puternic și la care oamenii politici sunt sensibili. Ar fi o mare naivitate să credem că, după alegeri, o abordare mai moralizatoare, cu apel la principii etice, ar putea corecta comportamentul violent al primarului. Și ar fi o mare ipocrizie să susținem că în lupta politică se folosesc doar argumentele politice, de ideologie sau program de guvernare/administrare.
De ce au apărut și alte înregistrări cu același personaj? După primul video au mai apărut în presă înregistrări audio, de “ambient”, cu – probabil – copiii primarului alinându-se reciproc. Erau ele necesare? Cel mai probabil nu. Pentru că, din punctul de vedere al “cazului”, nu aduceau nicio informație nouă, nimic care să nu poată fi relatat, explicat, transpus în cuvinte de un narator. Această a doua înregistrare nu face decât să adauge un strat de emoție, să “reîncălzească” subiectul, nu care cumva să se răcească mai repede de cele trei zile, cât țin scandalurile în presă.
Pe scurt, violența domestică este un subiect legitim, despre care s-a tăcut destul. Este nevoie de sensibilitate, considerație și cunoaștere a standardelor profesionale pentru a-l putea trata și expune cum se cuvine. Este în interesul nostru, al tuturor, “interesul public” să nu permitem unor persoane cu standarde morale mai joase să acceadă la putere, mai ales prin vot – unde chiar avem de ceva de spus. Și dacă îl sancționăm – fie și cu un blam social – pe cel care abuzează fizic o altă persoană, trebuie să acordăm același blam celui care încearcă să ne manipuleze emoțional, folosind recursul la emoțiile noastre în loc de argumente. O astfel de abordare ne jignește inteligența – și ar trebui să reacționăm cumva. Asta înseamnă, de fapt, să ai “educație media”.
Links: