#Jurnal din redacție 13

Anca Spânu, Redactor-șef adjunct, Viața Liberă Galați

Decizia autorităților de a ne comunica din nou numărul persoanelor infectate cu SARS-Cov-2 în fiecare judeţ nu ne scuteşte de necazuri. Ieri, sâmbătă, au apărut informaţii oficiale privitoare la un nou deces, în Galaţi, la un cămin de îngrijire a vârstnicilor. Ulterior, s-a dovedit că femeia despre care se spunea că murise din cauza COVID-19,îşi pierduse viaţa din alte cauze. Din păcate, în cursul zilei de astăzi, duminică, 5 aprilie, informaţia falsă de ieri a devenit reală, cineva din cămin şi-a pierdut viaţa din cauza virusului. Iar pentru ediţia print de mâine, trebuie să descâlcim povestea asta dureros de adevărată. Trăim, concomitent, în mai multe dimensiuni temporale, fiecare cu adevărul ei. 

Într-un context de neîncredere generală şi frică din ce în ce mai exacerbată, suntem, de multe ori, vinovaţii de serviciu. Nu că n-am fi obişnuiţi cu asta, se întâmplă şi în vremuri “normale”. Sincer, nici nu mai contează cine ne înjură. Pentru noi, e important ce facem acum. Ziarul trebuie să iasă, deşi pierdem bani, deşi ne pierdem oamenii. E important să informăm corect, chiar dacă, uneori, asta înseamnă că nu putem lansa informaţiile atât de repede cum ar vrea cititorii, atât de repede cum apar pe Facebook. E important să nu crape site-ul, e important să nu ne îmbolnăvim, vreunul din echipa redusă care este pe baricade, fiindcă asta ne-ar pune pe tuşă. Trebuie să fim tari, de plâns, nu e timp acum. În redacţia aproape pustie, mirosind a clor şi a spirt, numărul de mâine al ziarului adună victimele. În spatele cifrelor, sunt oameni. Oameni cărora, din păcate, nu avem cum să le spunem povestea. În spatele condeielor, şi noi suntem oameni. Eu am luat azi făină cu patru lei kilogramul, că atât s-a făcut. Şi mâine poate o să mă încalţ cu nişte bascheţi animal print cu ţinte, pentru care credeam că nu mai sunt destul de tânără.