#Jurnal din redacție 17

Julia Nagy, Jurnalist, Europa FM

5.00 dimineața. Dau cu legitimația. Sunetul făcut de turnicheti răsună în holul clădirii de birouri. Sunt mai puține lumini ca de obicei. Deja sunt obișnuită. Portarul mă salută de după mască zâmbind. Zâmbește cu ochii. Intru în recepție. Hol. Aprind lumina. Redacție. Alt set de lumini. Șterg birou cu dezinfectant. Mâinile. Mă așez. “Neața. Am ascultat deja vocea de la Suceava. Pune și tu, te rog, o ureche pe Tătaru din 20”.  Mă uit la ea, în ecranul tabletei. Ne zâmbim și ne punem căștile. Pregătim jurnalul de la ora 7. În mod normal, am fi fost amândouă în redacție. Acum, nu. Apoi, rând pe rând, apar colegele mele de pe tura de dimineață în ecranul tabletei. Căutam, întrebăm, verificăm. Ascultăm. Tăiem. Scriem. La foc continuu. La distanță, dar împreună. Ridic ochii deasupra ecranului calculatorului. Redacția plină de zarvă altădată este cufundată în liniște. Un sentiment straniu. Mă uit spre tabletă: zarva e acolo, în ecran. “Gata relatarea din 8” – spune o voce. “Ai văzut informația cu Franța?”- întreabă alta. Dialogurile se succed rapid. “Ascult niște sunete, revin”. “Trebuie să continuăm subiectul acesta…”

Fix. “Bine v-am găsit la știri. O nouă ordonanță militară…”. Da, suntem aici.