Scrisoare de recunoștință
De Ziua Națională a României, trimitem o scrisoare de recunoştințǎ.
La finalul unui an greu, echipa CJI mulțumește jurnaliștilor care au servit interesul public, contribuind astfel la supraviețuirea unei societăți democratice pe care de 36 de ani încercăm să o construim.
De ce suntem recunoscǎtoare pentru munca depusǎ de presǎ în ultimul an? Aflați mai jos.
Cristina Lupu, Director executiv
,,Și mai e jurnalism independent în România?” – e întrebarea care mă face să strâng din dinți de fiecare dată când o primesc. Și o primesc aproape de fiecare dată când cineva nou află unde lucrez.
Mai avem jurnalism independent în România și, de cele mai multe ori, avem mai mult decât „merităm”. Căci cine mai plătește pentru jurnalism în vremurile noastre, când informația și emoția sunt gratis, la un click distanță? De aceea, de Ziua Națională, am ales să vorbim despre jurnaliștii care își fac meseria și cărora le suntem recunoscătoare în fiecare zi.
Mă bucur că încă mai există manageri și jurnaliști locali care se încăpățânează să scrie în fiecare zi despre problemele din comunitățile lor. Și uneori, să dea speranță.
Mă bucur că încă există jurnaliști la București care documentează în profunzime materiale despre probleme sistemice.
Mă bucur că încă avem parteneri care, la fel ca noi, cred că fără bani, jurnaliștii nu pot fi super eroi, așa că își pun resursele pentru a le oferi jurnaliștilor granturi, training și consultanță pentru ca ei să își facă materialele mai bine.
Mă bucur că avem profesori care, după ce au trecut prin cursul de educație media, s-au transformat în veritabili „purtători de cuvânt” pentru jurnalism – la clasă, acasă, cu prietenii.
Speranța se găsește greu zilele acestea, doar toți oamenii aceștia adunați vă fac să cred că vom avea jurnalism și la anul.
Cristina Jamschek, Director de programe
Documentarul „Cuibul” al celor de la Info Sud-Est a fost pentru mine un act de jurnalism civic. A pus o oglindă în fața noastră, a cetățenilor și autorităților, și ne confruntă cu realitatea cum discursul extremist își găsește modalități subtile de normalizare, prin politică, biserică și activism. E un soi de barometru democratic: ne arată cum extremismul pe care îl credeam trecut are legături explicite cu politica de azi.
Și până unde poate merge o reţea care pretinde patriotism şi identitate, dar propagă trecutul întunecat sub masca legitimităţii.
Și a rămas cu mine și pentru că acest curaj și responsabilitate vin dinspre jurnaliști din presa locală, ca o dovadă că și vocea lor poate fi foarte puternică în sprijinul faptelor și adevărului.
https://www.info-sud-est.ro/george-simion-si-neolegionarii-din-dobrogea/ Autori: Andreea Pavel, Cristian Andrei Leonte, Gabriel Botezatu (Dobrogea Live)
Montaj: Delia Dascălu
Bianca Oanea, Expert media
Sunt recunoscătoare pentru toate textele care nu fac trafic, care nu dau lovituri, dar care aduc mai aproape de noi lucrurile pe care trebuie să le știm, chiar și atunci când întoarcem capul, când nu vrem să ne mai încărcăm cu greul. De la problemele de mediu și banii risipiți pe nimic la abuzuri, fie că sunt împotriva copiilor instituționalizați sau vin din partea reprezentanților unor culte.
Sunt recunoscătoare pentru cei care fac jurnalism constructiv, pentru cei care adaptează formate, pentru cei care încearcă.
Sunt recunoscătoare fotoreporterilor într-o lume în care imaginile cosmetizate ne deformează realitatea.
Sunt recunoscătoare celor care nu folosesc faptele ca armă, ci ca pe o cărămidă, în construcția continuă a democrației.
Bianca Rus, Manager de proiecte
Anul acesta mă uit cu recunoștință către jurnalistele care aduc în fața noastră, cu curaj, reziliență și prin abordări human-centered, subiecte dificile despre problemele cu care se confruntă fetele și femeile într-o societate care încă lasă netaxate misoginia, discriminarea de gen, obiectificarea femeilor și femicidul, și care le găsește scuze sau le bagă sub preș.
Avem nevoie să știm despre aceste lucruri, mai ales în contextul în care violența de gen capătă noi forme prin utilizarea tehnologiei AI, cum ar fi pornografia deepfake, ale căror victime sunt, majoritar, fetele și femeile.
Veronica Lungu, Manager de proiecte
Am auzit recent o știre despre cum au fost identificate și urmează destructurarea unor grupuri infracționale organizate. Și prima mea reacție a fost: „cine o fi dat investigația asta?”. Pentru că ne-am obișnuit ca multe dintre lucrurile care nu funcționează să fie identificate de presă, chiar dacă nu așa ar trebui să se întâmple într-un stat democratic, unde autoritățile își fac treaba și fără ca presa să semnaleze derapajele și neregulile.
Sunt recunoscătoare presei și pentru toată munca care a venit la pachet cu alegerile, pentru faptul că jurnaliștii continuă să își facă treabă în ciuda epuizării, lipsei de finanțare și a amenințărilor pe care le-au primit.
Alina Anton, Asistent de proiecte
Sunt recunoscătoare presei din România pentru că, în ultimul an, a fost prietenul meu vigilent, cel care și-a dozat cu grijă eforturile ca să mă țină informată. Dacă pentru mine devenise obositor chiar și să citesc, jurnaliștii au continuat să lucreze cu răbdare, cu atenție, cu încăpățânarea frumoasă a oamenilor care cred cu adevărat în munca lor.
Sunt recunoscătoare pentru felul în care m-a ținut ancorată și pentru că, datorită ei, am primit în continuare informațiile de care am avut cu adevărat nevoie.
Loredana Bertișan-Pop, Manager de proiect
Sunt recunoscătoare că presa din România a continuat să documenteze în 2025 abuzurile din universități, pentru că fără această insistență, jocurile de putere din mediul academic ar fi rămas invizibile.
Să-ți iubești țara înseamnă și să construiești spații sigure pentru oamenii din ea, iar siguranța trebuie să înceapă din școli. Sunt recunoscătoare și pentru că investigațiile dedicate acestui subiect au ales să pună etica mai presus de senzaționalism.
Cristina Popescu, Asistent de proiecte
Pe final de 2025, sunt recunoscătoare că presa din România s-a concentrat pe subiecte care îl au în prim plan pe om, înainte de toate, și că a pus în prim plan umanitatea de care toți ar trebui să dăm dovadă în fiecare zi.
Sunt recunoscătoare că am putut să citesc articole de opinie și de investigație care aveau în centru ideea că oamenii au nevoie de oameni, iar asta m-a bucurat extrem de tare.
Denisa Agafiței, Responsabil comunicare
|
